De la începutul timpului, furtunile au dat coșmaruri tuturor marinarilor. În timp ce dau o adevărată reprezentație, acestea pot provoca daune semnificative într-un timp scurt, putând duce la naufragii. Prin urmare, este esențial să le înțelegem originea și principiile de dezvoltare, să cunoaștem pericolele pe care le provoacă, să observăm riscul apariției lor și să le evităm la timp.
În general, furtunile sunt fenomene meteorologice dinamice cauzate de perturbații atmosferice. Se formează atunci când un centru de presiune scăzută (la scară mare sau mică) se dezvoltă cu presiune ridicată în jurul său. Furtunile se manifestă, în general, prin perturbări semnificative ale condițiilor normale care fac dificilă manevrarea ambarcațiunilor pe mare și în dane. În mod tradițional, acestea sunt însoțite de vânturi (de obicei de până la 3 ori mai puternice decât vânturile stabile), ploaie și vizibilitate limitată, grindină care poate provoca vătămări echipajului sau aduce deteriorări ambarcațiunii, valuri înalte și neregulate, fulgere care pot amenința persoanele de la bord și schimbări bruște și semnificative ale nivelului mării.
Tipuri de furtuni
În funcție de procesul lor de formare, împărțim furtunile în frontale și non-frontale. Dezvoltarea furtunilor frontale este asociată cu sistemele de joasă presiune și frontale. Presiunea barometrică va scădea pe măsură ce se apropie un front cald. Se anunță cu mult timp înainte, creând nori înalți, care coboară treptat, iar pe măsură ce frontul avansează, precipitațiile cresc.
Totuși, acestea nu sunt fenomene de furtună. În spatele frontului cald, înseninarea și încălzirea sunt, de obicei, rapide. O astfel de schimbare poate aduce speranțe pentru cei fără cunoștințe meteorologice, deoarece aceștia pot crede că vremea rea a trecut. Însă, mai devreme sau mai târziu, masa de aer rece înlocuiește masa de aer cald. Pe măsură ce frontul rece avansează, fără nori de nivel înalt înaintea lor, norii cumulonimbus care produc furtuni se formează de obicei la limita frontală. Prin urmare, vremea însorită se poate transforma direct într-o furtună mai mult sau mai puțin intensă într-o clipită. Odată ce furtuna s-a terminat, începe o altă precipitație (de tip non-furtună) și, în același timp, temperatura începe să se răcească brusc.
Furtunile frontale durează relativ mult și, prin urmare, sunt foarte previzibile. Riscul apariției lor este evident din harta sinoptică. În plus, norii asociați cu furtunile frontale și mișcarea lor se pot observa în imagini de la sateliții meteorologici.
Furtunile de diferite tipuri și origini sunt considerate a fi furtuni non-frontale. De exemplu, un tip comun este o furtună locală de vară. Se formează pe măsură ce suprafața (fie terestră, fie maritimă) se încălzește semnificativ, ceea ce duce la încălzirea masei de aer umed. Pe măsură ce aerul cald se ridică treptat în straturile mai înalte și mai reci ale atmosferei, se condensează pentru a forma nori de furtună. Astfel de furtuni afectează, de obicei, o suprafață minimă. Cu toate acestea, ele sunt greu de prezis, iar parametrii geomorfologici locali sunt cruciali pentru formarea lor. Prin urmare, merită să urmăriți prognozele meteorologice locale și să citiți ghiduri bune de navigație, care conțin informații despre zonele frecvent afectate de furtunile locale și condițiile lor (sezon, condiții meteorologice etc.).
Modificări ale presiunii aerului
Furtunile non-frontale se formează și în zone cu presiune atmosferică în scădere – locuri de instabilitate liniară continuă a câmpului de presiune. Pe o hartă sinoptică, căderile de presiune sunt etichetate cu linii mai lungi sau mai scurte (aproximativ 10 MM lățime și zeci sau sute de MM lungime). Astfel de zone pot fi urmărite din harta meteorologică și este posibilă pregătirea la timp pentru sosirea lor. Cu toate acestea, amploarea și mișcarea zonei în care apar sunt mai importante decât locația exactă a scăderilor de presiune reprezentate pe hartă, care se schimbă foarte dinamic în timp.
Alte furtuni non-frontale se formează uneori în regiunea latitudinii medii (30°–60° latitudine) pe partea de est a sistemelor de înaltă presiune. Acolo se ciocnesc masele de aer cu temperaturi și umiditate foarte diferite. Astfel de furtuni non-frontale sunt uneori denumite furtuni pseudo-frontale .
Pentru iahteri, există doar două strategii posibile pentru depășirea în siguranță a unei furtuni: fie să se afle într-un port sigur la timp înaintea sosirii sale, fie, dimpotrivă, să rămână pe mare la o distanță suficientă de coastă și de apele de mică adâncime care sunt periculoase, pe toată durata acesteia. Rețineți, nu vă întoarceți niciodată în port în timpul furtunii!
